First night out

aseara am plecat dupa alex cand s-a dus la casa ei, care nu e departe de cafenea in unitati omenesti. dar in unitati pisicesti e.
adica e la doua strazi. strazi nestrabatute de mine singur niciodata.

ma ma iau dupa code cand pleaca intra-colo, insa ori ma speriu si ma intorc repede.. ori se sperie ea si ma ia in brate.

cert este ca m-am ratacit si am ramas pe strada. n-aveam nici telefon mobil sa o sun pe code sa vina sa ma ia. asa ca am fost nevoit sa dorm pe afara. nu stiu cum au trecut cele 8 ore. in primul rand era frig. aici si-a dovedit utilitatea blanita mea lucioasa si frumoasa. in al doilea rand am fost nevoit sa ma apar de cateva ori. am descoperit cu aceasta ocazie, ca nu toate pisicile se cunosc intre ele si foarte probabil am fost favorizat de onix sau liz doar pentru ca vin si mananca la cafenea. cele pe care le-am inalnit azi noapte au cam ras de mine. cel mai hidos era motan batran, fara dinti in gura, insa cu un pumn ca a lui bute; se tavalea pe jos zicand "i-auzi la asta micu: daca nu ma lasati in pace nu va mai primeste code la cafenea! ce e aia cafenea baaaa piciule si mai ales cine cainele meu e code?"

am plecat in cautarea cafenelei dupa incidentul cu motanul cel batran, dar n-am stiut drumul de intoarcere. asa ca m-am ascuns sub o masina. stand acolo ascuns, dimineata pe la 8, nu mare mi-a fost mirarea, dar mai ales bucuria sa o vad pe code ca merge in zig zag pe drum, si se uita pe sub masini intr-un mod haotic si oarecum disperat. am strigat-o si m-a auzit din prima. am fugit spre ea ca in filmele americane si i-am sarit direct in brate. m-am bucurat sa observ ca n-a contat ca-s plin de noroi si praf. conta doar momentul revederii.

acum sunt acasa, pe fotoliu la caldura. am primit portie DUBLA de bobite. si pana si revederea cu onix a fost un lucru extrem de placut.

ma pregatesc, dupa ce am sters de pe blanita mea orice urma a escapadei mele nocturne, sa savarsesc unul din acele somnuri de 4 ore de care sunt capabil in ultimele saptamani. sper doar sa nu visez pe motanul fara dinti in gura.

update

vaaaai de cand nu v-am mai scris.

incerc sa-mi aduc aminte cateva intamplari demente si demne de imortalizat.

- in primul rand am descoperit ca am un atasament aparte pentru doi dintre oamenii care trec prin verde. pe ei nu-i prea musc, imi place sa ma joc cu ei. si cand dau sa plece ma opun prinzandu-i bland de mana cu dintii. reusesc sa le prelungesc sederea cu cateva zeci de minute unoeri. stiu ... sunt irezistibil.

- a fost o noua petrecere de copii aici. n-am mai fost inchis pentru ca m-am comportat exemplar. m-am jucat si am alergat prin casa. si cand n-am mai putut sa stau cu ghearele in perinite, m-am dus in gradina si m-am fugarit cu liz. doua fetite s-au plans ca nu am un nume impozant. si mi-au zis nu stiu cum dintr-un desen animat. ceva luptator. iar lui liz i-au zis 'serafina'. cica e nume de printesa. asta a retinut si se comporta ca atare de atunci. acum este intr-o mare idila cu banderas/nasosul/fuckerul (depinde cine-l striga). habar n-are ca asta e un crai, si ca a avut relatii pasagere cu toate pisicile de pe strada asta. o sa-mi planga probabil pe umar. mi-e teama insa sa nu ajung sa cresc copiii altuia.

- a venit din nou david. care are cam 3 ani. ne-am jucat destul de hardcore tinand cont ca el avea o drujba (de jucarie) cu care a exersat taiatul meu pe lung si pe lat. la un moment dat s-a lovit de ceva prin casa si a inceput sa planga de mama focului. si din bratele tatalui care-l consola a tipat hohotit .. "obaaaaamaa paaaaaang". recunosc ca inauntrul meu m-am emotionat. insa am trecut semet pe langa ei, am fugit intr-un colt si mi-am sters o lacrima. nu s-a lovit tare, insa s-a cam speriat micutul.

- code a decis ca am nevoie de zgarda antipurici. cica preventiv. nu stiu ce e aia 'purici' si ce e aia 'anti' si ce e aia 'preventiv'. stiu doar ca ma scoate din sarite sa ma tina ceva de gat. am incercat sa scot streangul de la gat insa mai mult am reusit sa ma dau cu capul de pereti si sa daram diverse prin casa. acum m-am linistit si m-am resemnat in fata sortii. exersez insa sinuciderea lui code prin incizii mici pe mana. pana-i gasesc venele.

- au descoperit ca nu-mi place sa fluieri. si nu se pot abtine domnule. din cand in cand ii apuca. si eu ma dau de ceasul mortii. plang, ii iau de mana nonagresiv, fac tot felul sa-i convinga ca NU-MI PLACE... se opresc.. dar a doua zi nu se stie daca nu mai ma chinuie o data.

daca stau sa ma gandesc chiar am avut o activitate intensa pentru un pisic care doarme cam 18 ore din 24.

halloween party

pentru ca stiam ca pleaca code si ca vine halloween-ul m-am gandit sa nu stau singur in casa si am chemat lumea la distractie.

ce nu m-am asteptat a fost sa vina atata lume. pe unii nici nu-i stiam. pe altii ii cunosc ca vin des pe aici.

oricum m-am trezit cu vreo 60 de oameni in casa. machiati/costumati/pusi pe dans.

acum ca au venit.. cand mi s-a facut somn... n-am stiut cum sa-i gonesc. nu pot sa dorm cu atata lume in jurul meu. am incercat mai intai sa le arat ca e ora la care copiii dorm si m-am pus exact in locul in care dansau. treceau picioarele pe langa capul meu foarte periculos. s-a speriat si code (care n-a avut inima sa ma lase singur mai mult de patru zile) si m-a luat in brate de acolo.

problema este ca eu ma cam maresc de la o zi la alta si prin urmare a obosit sa ma tina in brate. atunci am incercat sa ma ascund in bar. numai ca acolo ii incurcam pe alex, bogdan si furtunos. m-am simtit si am plecat, si m-am ascuns intre niste haine. am aparut spre dimineata. lumea era pe plecate deja.

am realizat ca n-am spus unde ma duc si code m-a cautat prin casa si curte si s-a speriat ca as fi fost furat. m-a pupat de mama focului. a fost dragut. doar ca initial n-am inteles de ce a reactionat asa.