marți, 15 decembrie 2009

Am fost Basescu pentru 5 zile

Dieeeeeee Asa mi-a venit sa-i zic medicului care mi-a facut injectiile. Pentru ca da... am ajuns si pe la doctori in urma escapadei mele de-o noapte. M-am ranit la un ochi. M-am infectat. Si cateva zile am stat cu un ochi mai mare si unul mai mic. Code mi-a zis ca seman cu Basescu. Cat timp seman cu un presedinte e de bine.

Ideea e ca am ajuns la medic. Trei zile la rand. Cate doua injectii pe tura. In prima zi n-am inteles de ce ma iau de ceafa si de picioarele din spate si ma intind ca pe un cascaval. Si brusc doua intepaturi. Am urlat de mama focului. Pe Code mai ca apucat-o plansu pe acolo. A doua zi iar armonica. La a doua injectie m-am smuls si au ajuns sa-mi faca injectia de la Code din brate. A treia zi s-a incercat direct metoda "din brate" si m-am comportat si eu normal. Am mienuat si zgariat un pic, in limitele bunului simt si cat sa nu creada ca-mi face placere si sa le treaca prin cap sa-mi faca injectii tot timpu.

In rest... am aparut in reviste. I'm a star. In Good Homes. De la pagina 19. Numarul din decembrie. A aparut si Liz dar eu sunt mai frumos.

In plus azi m-am jucat pentru prima oara in zapada. Foarte tare:)

luni, 30 noiembrie 2009

First night out

aseara am plecat dupa alex cand s-a dus la casa ei, care nu e departe de cafenea in unitati omenesti. dar in unitati pisicesti e.
adica e la doua strazi. strazi nestrabatute de mine singur niciodata.

ma ma iau dupa code cand pleaca intra-colo, insa ori ma speriu si ma intorc repede.. ori se sperie ea si ma ia in brate.

cert este ca m-am ratacit si am ramas pe strada. n-aveam nici telefon mobil sa o sun pe code sa vina sa ma ia. asa ca am fost nevoit sa dorm pe afara. nu stiu cum au trecut cele 8 ore. in primul rand era frig. aici si-a dovedit utilitatea blanita mea lucioasa si frumoasa. in al doilea rand am fost nevoit sa ma apar de cateva ori. am descoperit cu aceasta ocazie, ca nu toate pisicile se cunosc intre ele si foarte probabil am fost favorizat de onix sau liz doar pentru ca vin si mananca la cafenea. cele pe care le-am inalnit azi noapte au cam ras de mine. cel mai hidos era motan batran, fara dinti in gura, insa cu un pumn ca a lui bute; se tavalea pe jos zicand "i-auzi la asta micu: daca nu ma lasati in pace nu va mai primeste code la cafenea! ce e aia cafenea baaaa piciule si mai ales cine cainele meu e code?"

am plecat in cautarea cafenelei dupa incidentul cu motanul cel batran, dar n-am stiut drumul de intoarcere. asa ca m-am ascuns sub o masina. stand acolo ascuns, dimineata pe la 8, nu mare mi-a fost mirarea, dar mai ales bucuria sa o vad pe code ca merge in zig zag pe drum, si se uita pe sub masini intr-un mod haotic si oarecum disperat. am strigat-o si m-a auzit din prima. am fugit spre ea ca in filmele americane si i-am sarit direct in brate. m-am bucurat sa observ ca n-a contat ca-s plin de noroi si praf. conta doar momentul revederii.

acum sunt acasa, pe fotoliu la caldura. am primit portie DUBLA de bobite. si pana si revederea cu onix a fost un lucru extrem de placut.

ma pregatesc, dupa ce am sters de pe blanita mea orice urma a escapadei mele nocturne, sa savarsesc unul din acele somnuri de 4 ore de care sunt capabil in ultimele saptamani. sper doar sa nu visez pe motanul fara dinti in gura.

vineri, 13 noiembrie 2009

update

vaaaai de cand nu v-am mai scris.

incerc sa-mi aduc aminte cateva intamplari demente si demne de imortalizat.

- in primul rand am descoperit ca am un atasament aparte pentru doi dintre oamenii care trec prin verde. pe ei nu-i prea musc, imi place sa ma joc cu ei. si cand dau sa plece ma opun prinzandu-i bland de mana cu dintii. reusesc sa le prelungesc sederea cu cateva zeci de minute unoeri. stiu ... sunt irezistibil.

- a fost o noua petrecere de copii aici. n-am mai fost inchis pentru ca m-am comportat exemplar. m-am jucat si am alergat prin casa. si cand n-am mai putut sa stau cu ghearele in perinite, m-am dus in gradina si m-am fugarit cu liz. doua fetite s-au plans ca nu am un nume impozant. si mi-au zis nu stiu cum dintr-un desen animat. ceva luptator. iar lui liz i-au zis 'serafina'. cica e nume de printesa. asta a retinut si se comporta ca atare de atunci. acum este intr-o mare idila cu banderas/nasosul/fuckerul (depinde cine-l striga). habar n-are ca asta e un crai, si ca a avut relatii pasagere cu toate pisicile de pe strada asta. o sa-mi planga probabil pe umar. mi-e teama insa sa nu ajung sa cresc copiii altuia.

- a venit din nou david. care are cam 3 ani. ne-am jucat destul de hardcore tinand cont ca el avea o drujba (de jucarie) cu care a exersat taiatul meu pe lung si pe lat. la un moment dat s-a lovit de ceva prin casa si a inceput sa planga de mama focului. si din bratele tatalui care-l consola a tipat hohotit .. "obaaaaamaa paaaaaang". recunosc ca inauntrul meu m-am emotionat. insa am trecut semet pe langa ei, am fugit intr-un colt si mi-am sters o lacrima. nu s-a lovit tare, insa s-a cam speriat micutul.

- code a decis ca am nevoie de zgarda antipurici. cica preventiv. nu stiu ce e aia 'purici' si ce e aia 'anti' si ce e aia 'preventiv'. stiu doar ca ma scoate din sarite sa ma tina ceva de gat. am incercat sa scot streangul de la gat insa mai mult am reusit sa ma dau cu capul de pereti si sa daram diverse prin casa. acum m-am linistit si m-am resemnat in fata sortii. exersez insa sinuciderea lui code prin incizii mici pe mana. pana-i gasesc venele.

- au descoperit ca nu-mi place sa fluieri. si nu se pot abtine domnule. din cand in cand ii apuca. si eu ma dau de ceasul mortii. plang, ii iau de mana nonagresiv, fac tot felul sa-i convinga ca NU-MI PLACE... se opresc.. dar a doua zi nu se stie daca nu mai ma chinuie o data.

daca stau sa ma gandesc chiar am avut o activitate intensa pentru un pisic care doarme cam 18 ore din 24.

luni, 2 noiembrie 2009

halloween party

pentru ca stiam ca pleaca code si ca vine halloween-ul m-am gandit sa nu stau singur in casa si am chemat lumea la distractie.

ce nu m-am asteptat a fost sa vina atata lume. pe unii nici nu-i stiam. pe altii ii cunosc ca vin des pe aici.

oricum m-am trezit cu vreo 60 de oameni in casa. machiati/costumati/pusi pe dans.

acum ca au venit.. cand mi s-a facut somn... n-am stiut cum sa-i gonesc. nu pot sa dorm cu atata lume in jurul meu. am incercat mai intai sa le arat ca e ora la care copiii dorm si m-am pus exact in locul in care dansau. treceau picioarele pe langa capul meu foarte periculos. s-a speriat si code (care n-a avut inima sa ma lase singur mai mult de patru zile) si m-a luat in brate de acolo.

problema este ca eu ma cam maresc de la o zi la alta si prin urmare a obosit sa ma tina in brate. atunci am incercat sa ma ascund in bar. numai ca acolo ii incurcam pe alex, bogdan si furtunos. m-am simtit si am plecat, si m-am ascuns intre niste haine. am aparut spre dimineata. lumea era pe plecate deja.

am realizat ca n-am spus unde ma duc si code m-a cautat prin casa si curte si s-a speriat ca as fi fost furat. m-a pupat de mama focului. a fost dragut. doar ca initial n-am inteles de ce a reactionat asa.

marți, 27 octombrie 2009

m-a parasit code:(

cica revine in doua saptamani... dar mi-e frica. daca nu mai vine. m-a lasat singur de halloween. nu sunt asa de curajos cum credeam

joi, 22 octombrie 2009

ziarul.. cel mai mare dusman al meu

de cateva zile code zice ca ma educa. prin urmare ma altoieste cu un ziar facut sul. toate interdictiile de pana acum, sunt insotite in caz de nerespectare de un ziar peste fund/spate/mai rar urechi.

nu doare, dar ma scoate din sarite zgomotul lui amenintator. asa ca ma gandesc de doua ori daca vreau sa fac ceva si aud un "nu".

- nu urca pe masa
- nu musca
- nu intra in bar
- nu-l ataca pe onix
- nu fura paiul din pahar
- nu, nu, nu

oamenii astia sunt plin de restrictii.

acum cateva seri, dupa ce code s-a dus la culcare, m-am gandit sa ma uit daca au spalat bine paharele. si am vrut sa ma urc pe bar. insa m-a auzit. si-a venit somnoroasa+nervoasa (stiu cand o scot din sarite) cu ziarul in mana. am reusit sa ma ascund dupa un frigider. stiu de cand eram mai mic ca de acolo nu au cum sa ma scoata. insa, ea capoasa, s-a postat sa ma astepte. dupa acteva minute bune de asteptare, m-am gandit ca o sa o tinem asa toata noaptea. si cine e mai destept cedeaza. asa ca, mi-am cerut scuze (miiiiiiaaaaauuuu) si am iesit timid, ducandu-ma direct pe un scaun sa ma intind de culcare. era clar ca numai asa pot sa mai scap. sa ma culc.

ps: a bufnit-o rasu, m-a mangaiat si s-a culcat. deci, un 'scuze' din cand in cand chiar functioneaza.

singur acasa

a fost prima noapte in care am stat singur in cafenea. code doarme aici tot timpu', insa aseara a plecat. mi-a pus mancare. lapte. bobite. mi-a lasat un geam deschis sa am cum sa merg in curte in caz de nevoie. si-a plecat. nu mi-a venit sa cred. am iesit dupa ea pe strada. ea s-a intors din drum de vreo trei ori sa ma convinga sa ma intorc in curte. in final a plecat si mie mi s-a facut frica sa stau pe strada. era liz cu mine, insa dupa cum arata uneori nu cred ca e usor sa stai pe strada. asa ca m-am intors. si am incercat sa dorm. cred ca am avut cosmaruri. asa ca cum a venit dimineata m-am postat pe pervaz si am asteptat-o. a venit intr-un tarziu.
mi-a dat sa mananc, dar nu-mi ardea de mancare. vroiam sa dorm si eu un pic in bratele cuiva.

luni, 19 octombrie 2009

i-am inchis in birou

pe toti trei. pe code. pe alex. si pe furtuna. a fost razbunarea maxima. la cate ore am stat eu acolo singur, ori de cate aparea cineva cu fobie la pisici!

birou numesc ei o camera in care tineau diverse. claie peste gramada. era raiul meu pisicesc. doar cand eram inchis cu forta acolo nu-mi placea. ca nu sunt genul care sa accepte limite si limitari. insa printre cutii si cutiute, trai nenica...

intr-o zi au scos tot. au dat cu alb pe pereti. au adus multe perne si cateva masute. si acum stau intinsi pe jos si se amuza de cum ma joc eu cu o minge. pai cum sa nu le sari la gat?

am incercat sa le explic ca cu mine nu-i de glumit. de fapt cred ca am reusit sa ma fac inteles. m-au scos afara din camera si s-au inchis acolo. sau eu i-am inchis? cert este ca am la dispozitie toata cafeneaua. frumoasa zi de sambata.

verde

bine ca v-am zis de onix si nu v-am zis de verde. casa mea.

v-am zis ca locuiesc aici de vreo doua luni bune. e o cafenea de fapt. si-mi place ca e liniste. si au o curte mare. prin urmare pot sa pandesc pasari, sa ma lupt cu mustele, sa ma joc cu ramele (oamenilor li se pare scarbos.. dar e chiar haios; se misca intruna cat sa-mi capteze mie atentia).

Dar cel mai mult imi place ca am unde sa ma catar. pfuuu.. nu stiu cati copaci de care sa-mi ascut ghearele. ca sa am pe urma cum sa o omor pe code.

si evident foarte multa lume cu care sa ma joc. eu ma joc. ei zic ca ii zgari. viata'i dura trebuie sa te pregatesti pentru tot felul de lupte. n'o sa ma imblanzesc eu pentru niste oameni.

ma mai abtin cand vine vorba de copii. desi mi s-a dus vorba ca as fi 'pisica muscacioasa'. asa mi-a zis un copil duminca!!! prin urmare code m'a inchis intr-o camera. am dormit pana am fost eliberat de acolo.

si cu energie noua m-am luptat cu liz. asta e o alta pisica. e plin de pisici pe aici. dar doar in vizita. eu sunt titularul.

onix

onix tocmai a intrat pe geam. miauna scurt. code ii spune "vezi ca ai lapte". ea merge si mananca linistita. si pleaca lin si elegant. n'o suport.

in primul rand pentru ca e mai mare si ma trateaza cu superioritate. eu incerc sa-mi apar teritoriul si ea ma ignora. uneori imi carpeste cate o gheara scurt. vezi doamne sa inteleg unde mi-e nasul. dar ea de ce nu intelege ca acum eu sunt stapan aici?

si in al doilea rand, e preferata lu'code. pai normal. a vrajit-o cu chestii d'astea pisicesti. nu se lasa mangaiata decat cand vrea ea. si atunci merge si se da in stamba alintandu-se. am aflat ca inainte de a sta eu aici a jucat o adevarata opera de trei parale: aparea numai dupa ce pleca ultimul client sa ceara lapte si sa doarma iarna in casa. cerea voie batand in geam. ba mai mult cand a fost code plecata vreo trei saptamani n-a trecut pe aci de loc. a aparut exact la doua ore dupe ce s-a intors 'stapana' mea. asta a cucerit-o total.

mai mult se face ca intelege ce-i spui. o restrictie de genul 'n-ai voie acolo' ea o respecta superior si elegant. comparativ cu ea eu sunt un diavol tazmanian.


duminică, 18 octombrie 2009

hmmm...

pandesc din smochin un porumbel. creanga e subtire si parca nu rezista sub greutatea mea. desi sunt mic. n-am decat vreo cinci-sase luni. oamenii astia tot calculeaza: nu se stie cat am stat in cusca dintr-un magazin de animale (cum suna!!!) dintr-un mall (doamne... putea sa ma ia si pe mine o doamna cu geanta mare si scumpa... acum locuiam in bamboo nu intr-o cafenea de hippioti) + o luna jumate intr-o garsoniera in militari + aproape doua luni jumate in verde.

cum spuneam.. pandesc porumbelul asta de juma de ceas. sunt un vanator. lumea spune ca seman cu o pantera. nu stiu ce e aia, dar sigur o sa-i iau gatul. nu suport concurenta. d'aia m-am gandit sa fac terapie prin scris. am o doza de furie care o scoate pe code din sarite si ma ameninta ca ma castreaza. nici asa nu stiu ce inseamna dar pare cel mai groaznic lucru care mi se poate intampla. mie nu mi-e frica de nimic.. dar cine stie, poate chiar e de rau sa fi castrat.

asa ca ma apuc de azi de scris. las naibii porumbelul sa traiasca si eu raman necastrat. cum sa fiu eu obama, pisicul cel dement, castrat?