duminică, 18 octombrie 2009

hmmm...

pandesc din smochin un porumbel. creanga e subtire si parca nu rezista sub greutatea mea. desi sunt mic. n-am decat vreo cinci-sase luni. oamenii astia tot calculeaza: nu se stie cat am stat in cusca dintr-un magazin de animale (cum suna!!!) dintr-un mall (doamne... putea sa ma ia si pe mine o doamna cu geanta mare si scumpa... acum locuiam in bamboo nu intr-o cafenea de hippioti) + o luna jumate intr-o garsoniera in militari + aproape doua luni jumate in verde.

cum spuneam.. pandesc porumbelul asta de juma de ceas. sunt un vanator. lumea spune ca seman cu o pantera. nu stiu ce e aia, dar sigur o sa-i iau gatul. nu suport concurenta. d'aia m-am gandit sa fac terapie prin scris. am o doza de furie care o scoate pe code din sarite si ma ameninta ca ma castreaza. nici asa nu stiu ce inseamna dar pare cel mai groaznic lucru care mi se poate intampla. mie nu mi-e frica de nimic.. dar cine stie, poate chiar e de rau sa fi castrat.

asa ca ma apuc de azi de scris. las naibii porumbelul sa traiasca si eu raman necastrat. cum sa fiu eu obama, pisicul cel dement, castrat?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu