birou numesc ei o camera in care tineau diverse. claie peste gramada. era raiul meu pisicesc. doar cand eram inchis cu forta acolo nu-mi placea. ca nu sunt genul care sa accepte limite si limitari. insa printre cutii si cutiute, trai nenica...
intr-o zi au scos tot. au dat cu alb pe pereti. au adus multe perne si cateva masute. si acum stau intinsi pe jos si se amuza de cum ma joc eu cu o minge. pai cum sa nu le sari la gat?
am incercat sa le explic ca cu mine nu-i de glumit. de fapt cred ca am reusit sa ma fac inteles. m-au scos afara din camera si s-au inchis acolo. sau eu i-am inchis? cert este ca am la dispozitie toata cafeneaua. frumoasa zi de sambata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu